Pietre,munte,prietenii,chitara,nori,stanci,izvoare,verde,cascada,TOACA... 
Iti amintesc asta de ceva?Mie da...un paradis ce s-a terminat... Am revenit iar dintr-un campus, pot sa zic ca e unul dintre cele mai frumoase lucruri....
De ce sunt asa entuziasmata?Ce vrei sa-ti spun despre? Am vrut mult sa merg in acest camp deoarece nu am mai mers niciodata in unul de acest gen.Prima zi am mers muuult de la Bicaz pana la Izvorul Muntelui apoi ne-am instalat corturile am fost impartiti pe patrule si bineinteles nu a putut lipsi focul de tabara.A doua zi stancile si izvoarele fericite(adica noi) am pornit voiosi cu bagajele in spate sa mergem pana departe pana pe Toaca... Am urcat pe traseul jgheab(sper ca asa se numeste :)) ) si am vazut multe lucruri interesante.Izvoare fericite ne inconjurau,era asa minunat sa le vezi cum ele nu se opresc niciodata si curg mereu.
Iti amintesc asta de ceva?Mie da...un paradis ce s-a terminat... Am revenit iar dintr-un campus, pot sa zic ca e unul dintre cele mai frumoase lucruri....
Desi a fost un drum greu am reusit in final sa ajungem pana la Dochia unde ne-am lasat corturile si rucsacurile ,saci de dormit si izoprenele si luandu-ne aparatele foto chitara si tinandu-ne de maini am mers voiosi spre varful Toaca care era asa cum spuneam eu ,,cireasa de pe varful ingheatatei'':)).Dupa ce un bolovan ne-a stat in cale:)) am ajuns cum spuneam eu ,,pe varful lumii'' peste tot erau numai munti ,verde,nori zici ca erau niste pufuleti:) .Dupa ce am cantat de ne-am stricat vocile am mers la Dochia unde ne-am facut corturile,am inghetat un pic si apoi ne-am trezit de dimineata ca sa nu ratam un rasarit de la 1700 de metri.Rasaritul care a fost printre nori a fost foarte frumos nu o 
sa uit niciodata cum soarele razbatea printre nori.
Urmatorul lucru a fost drumul pana la Duruitoarea un drum extraordinar de greu :)) (pentru mine) dar conteaza ca a meritat desi am tremurat am reusit sa ajung unde am vrut:).Dupa aceea tristi am pornit spre Izvorul Muntelui,binteineles nu inainte sa ne indopam cu afine:).Drumul acum a fost destul de greu la inceput dar frumos in rest,Poiana Maicilor:x..Am ajuns jos tristi si obositi si a urmat iar un foc de tabara alaturi de niste penticostali care am discutat mult despre Dumnezeu si Biblie.Urmatoarea zi ne-am carat acasa,pana si stomacul meu a fost trist ca am ajuns acasa ca ne atunci nu se mai vrea sa accepte mancare,nici febra musculara si cea de la cap nu se lasa dar a meritat toata durerea pe care o am acum.De abia astept anul viitor.Nu vreau sa mai ratez vrodata sa mai ajung cu CAPUL IN NORI.
CERCETASI!!!!GATA ORICAND!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu